Primul lucru găsit în cutia poștală în casa nouă este o carte poștală din Szeged. În centrul pozei nu poate fi altceva decât Domul și piața din fața lui. Toate celelalte atracții, ca podul central, universitatea și băile wellness se ascund modest pe margine. Dacă vine vorba de Szeged, ne gândim instantaneu la Catedrală si – bineînțeles – la Festivalul Open Air.Am vizitat acest oraș minunat în cea mai fierbinte zi de vară, Szeged fiind cea mai însorită localitate din țară. Mă răcoresc în liniștea Catedralei și mă trec fiorii, nu doar din cauza diferenței de temperatură. Mă atinge monumentalitatea, spiritul locului. Mă liniștesc instinctiv, mă uit în jur, încerc să absorb atmosfera ce mă înconjoară, și informațiile despre reconstrucție si conceptul de restaurare, primite de la „ghidul” meu, expertul Váncza László, laureat cu premiul Ybl. Arhitectul recunoscut îmi povestește în numele colegilor săi de asemenea, designerul Gunther Zsolt și Csillag Katalin, premiați și ei.- Intenția noastră a fost scoaterea în evidență a frumuseții Catedralei, creșterea accesibilității publicului la valorile ei pe baza unor concepte cuprinzătoare, crearea unei destinații turistice serioase în acest fel. În același timp, am vrut să consolidăm funcțiile sociale ale Catedralei și a pieței din jur, acestea devenind spații culturale pentru întâlniri, conversații, comuniuni religioase. Am studiat cu mare atenție interiorul, decorațiunile, simbolistica și spațiile alăturate ale Domului. Am încercat în primul rând să clarificăm clădirea originală și relația straturilor suprapuse ulterior. Pe de o parte am restaurat clădirea, pe de altă parte am încercat să interpretăm catedrala în ansamblu pe baza științei de azi – spunea arhitectul.
Am ascultat o mulțime de informații interesante despre transformarea spațiului liturgic, mutarea baldachinului cu ajutorul unor tehnici speciale, săptămâni lungi de muncă. Am aflat detalii despre restaurarea recentă a ferestrelor cu vitralii făcute de Róth Miksa și Zsellér Imre, despre înapoierea relicvei Sf. Gellért. Au fost așezate bănci noi, cabina de spovedanie a fost reînnoită. Am aflat multe despre importanța si simbolica acestor obiecte. Încet am ajuns la capela laterală a catedralei,care a fost transformat în baptisteriu. În spațiul foarte simplu și curat Váncza László mi-a arătat cristelnița și mobilierul nou, explicând funcția așezării băncilor: jucăriile copiilor se pot împacheta mai ușor. În sfârșit, „accesul permis pe iarbă” – mi-a sărit în minte ideea, acest moment e demn de memorat.
Ne întoarcem spre criptă, transformarea și deschiderea acestui spațiu va fi principala atracție a dezvoltării turistice a Catedralei. Până în prezent cripta a fost folosită pentru morminte ornamentale, columbar, stație transformator, depozitare. În locul acestor amplasări lipsite de logică acum intrăm într-un spațiu curat și eliberat, parcă văd prezentarea interactivă a catedralei, expoziția obiectelor de cult, pelerinii, oamenii de afaceri sosiți la o conferință, tinerii grăbiți la concerte, studenții cu caiete lângă o cafea la bufetul pelerinilor, copiii în excursie, cinefilii, sosiți la un film interesant, turiștii curioși, sau specialiștii marketing, care vânează un loc exclusiv pentru un eveniment festiv. Cripta domului este un spațiu modern, curat, simplu, transparent și funcțional, dar totuși sacru și extrem de interesant în care mormintele ornamentale și prezentul viu și agitat coexistă foarte bine. Particip la o călătorie interesantă între secole.
Din „subsol” am pornit spre „pod”. Am vrut să urcăm pâna la vârful Turnului de Vest, în ciuda temperaturii de patruzeci de grade. Panorama este de neuitat, dar merită văzut de asemenea cum prinde viață fiecare etaj. Încăperile recent renovate vor găzdui ateliere individuale, grupuri de studiu, programe pentru elevi și studenți, gama ideilor e infinită, important e doar ca spațiile să fie luate în folosință. Turiștii și vizitatorii au la dispoziție „cutii” izolate din punct de vedere acustic și fizic pentru a nu fi deranjați, dar de asemenea ei pot participa împreună în programe comune, dacă este nevoie. Turnul se poate vizita până la nivelul balconului principal, iar scara spirală duce printre clopote. Un lift amplasat sub Turnul de Est asigură transportul comod pentru vizitatori în incinta clădirii.
Coborând din Turn mai luăm o pauză scurtă în biserică, ne odihnim și ne răcorim câteva minute înainte de a porni spre Turnul Dömötör si Teatrul de Vară.
Afară e încă foarte cald când urcăm scările de oțel al Turnului Dömötör. Turnul este un monument remarcabil de arhitectură medievală, dotat cu valori rare, aproape unice în zona Câmpiei de Sud. Lucrările de renovare recent efectuate se integrează perfect în structura finală creată de Rerrich Béla încă în anii ’30. Turnul – urmând tradiția medievală – servește ca baptisteriu sfințit, recăpătându-și funcția originală. În acest fel, s-a reconstituit complet aura impresionantă a frescelor compuse în spațiu liturgic al marelui pictor, Aba-Novák Vilmos. Primul etaj al Turnului găzduiește un spațiu expozițional interactiv, dar de asemenea a fost restaurată o veche poartă din fier forjat, numit „Poarta vieții”. Va fi renovat totodată pavajul arcadei aripii clădirii bisericești din Piața Domului. Această secțiune a Panteonului Național va primi de asemenea protecție împotriva porumbeilor.
De aici pornim direct spre scena Festivalului Open Air, un loc inseparabil de catedrală și Piața Domului. Adevărul este că – în trecut – această inseparabilitate a însemnat că fațada principală a domului a servit doar ca o culisă pentru spectacole, în timp ce intrarea principală a devenit inaccesibilă. Procesul de reînnoire a domului a avut un mare impact asupra utilizării spațiului, precum și asupra Festivalului. Scena și locul spectatorilor s-a întors în îmbrățișarea clădirilor Universității. Festivalul se mândrește acum cu o scenă rotativă, turnuri de lumini și amplificatoare și vestiare noi pentru actori. Cu aceste schimbări imaginea Festivalului s-a îmbogățit cu noi posibilități, iar reînnoirea celor două simboluri iconice ale orașului întărește ideea mutării vieții orașului pe scena reală a pieței Domului.
După această vizită îndelungată pe drumurile istoriei, călătoriei în trecut și prezent, îmbogățit cu multe informații, încerc să-mi aranjez gândurile în camera mea climatizată. Mă întreb, oare cum a reușit să iasă acest loc minunat din spatele definițiilor arhitecturale și istorice și cum se poate ca Domul din Szeged nu e doar o catedrală. Care este acel moment când o casă devine „acasă”? Când și cum apare acea senzație de „accesul permis pe iarbă”, în timpul unei plimbări cu picioarele goale în iarba înrourată, dăruindu-ne o experiență cu adevărat elementară?
Apoi mi-am adus aminte de un film american romantic (Keeping the Faith) care – deși oarecum reinterpretat – mi-a oferit răspunsurile.
„Se spune că Dumnezeul intotdeauna s-a așteptat ca oamenii să se poarte frumos cu semenii lor. Esența acestei piețe: să avem grijă unul de celălalt, să funcționăm mai bine ca comunitate. E vorba de încrederea reciprocă. …Suntem doar o parte mică din ceva mai mare și suntem oarecum atașați unii de alții. Și când venim aici cu rude și prieteni, vorbim cu străini și cu cei dragi de asemenea, in acea clipă putem simți această legătură. Și, se dovedește într-adevăr, că funcționăm bine ca comunitate.”
Puține lucruri sunt mai importante în zilele noastre. Deci, veniți la piața Domului, intrați în catedrală! Folosiți-o! Vorbiți, argumentați, explorați această clădire minunată! Șoptiți o rugăciune, plângeți, râdeți, distrați-vă! Atunci vă veți simți cu adevărat acasă.